300 de lei pentru o călătorie cu taxiul, argumente pro și contra

Pe 21 aprilie taximetriștii cereau chiar și 300 de lei pentru o călătorie care în Chișinău costă de obicei 35 de lei. Prețul exagerat a apărut în contextul în care orașul era blocat de zăpada ambudentă și crengile rupte. Crengi care au căzut pe parcursul a două zile și au blocat multe străzi ori au rupt cablurile troleibuselor.

Evident că prețul a șocat pe mulți, dar să vedem împreună unde au dreptate taximetriștii și unde călătorii. Nu voi vorbi despre impozitare din două motive: FISC-ul moldovenesc doarme indiferent de cât e prețul, iar motivul doi: aceasta postare nu-și propune să trateze impactul impozitelor asupra prețurilor.

Argumente pro

Pe o piață liberă prețurile se negociază între vânzători și cumpărători. Dacă taximetristul cere 300 de lei și călătorul e gata să plătească înseamnă că atât valorează călătoria respectivă. Nimeni nu-l obligă pe pasager să se angajeze într-o călătorie care nu-i după propriul buzunar, iar șoferul îi spune prețul de la început.

Vremea rea crește riscul de accidente și consumul de combustibil. Evident pentru acceași distanță consumul nu crește cum mai mult de 15-20% comparativ cu zilele însorite, însă taximetristul include în preț o primă mare de risc, pentru a acoperi bagubele unui eventual accident(risc dat de copacii care cad sau chiar accident rutier)

Când oferta este mică și cererea mare, prețurile cresc în mod natural. Taximetriști știau că puțini colegi de-ai lor au ieșit la lucru deoarece nu vroiau să se expună riscului descris mai sus. În plus transportul public era paralizat la care se adaugă mulți chișinăuieni care au mașini au trecut la pneuri de vară. Taximetriștii au simțit o oportunitate de creștere a profiturilor. Pentru comparație spre toamnă roșiile costă 4-5 lei, de Paște au fost 45-50 lei pentru un kg. Dacă facem un calcul e acceași raport: prețuri de 9-10 ori mai mari decând în condiții obișnuite. De ce nu a fost panică când ați văzut prețurile la roșii?

Argumente contra

Bunul simț ne spune că nu este ok să jupuiești oamenii în condiții extreme. Tocmai de asta statul are instrumentul „stării de urgență” pentru a bloca unele prețuri la nivele acceptate de populație. Se plafonează de obicei prețuri la produse alimentare de bază, bunuri și servicii indispensabile. În secolul XXI în condiții de stare de urgență cred că ar trebui limitate și tarifele la combustibili și comunicații.

300 de lei nu are nici un calcul serios pe care să se bazeze. De ce nu 100, 200 sau 400 pentru o călătorie care se încadrează în calcule de 30, 40 de lei. Dacă adaugi și faptul că taximetristul nu-ți dă bon pentru așa ceva e clar că e furt pe față. Chiar prima de risc de la argumente pro, trebuie să aibă o bază de calcul.

Reputația. În orice afacere reputația valorează mai mult decât orice venit. Clienții vor ține minte companiile care au încercat să profite de ei în condiții de criză sau dimpotrivă le-au întins o mână de ajutor. Cei care merg cu taxiul știu cât costă o călătorie. Oamenii sunt dispuși să plătească mai mult în cazuri de excepție, precum cea cu ninsoarea, dar călătorii îi vor sancționa pe care care încearcă să profite de ei. Eu aș evita companiile care au încercat să mă jefuiacă pe față.

Alte considerende

Nu cred că au fost prea multe călătorii pentru care cineva a plătit 300 de lei, poate doar urgențe extreme. În cazul în care chiar trebuie să ajungi dintr-o parte în alta, mai curând suni un prieten sau o rudă și îi rogi să te ajute. Trebuie să amintesc că moldovenii de cele mai multe ori nu cer bonul (nu doar de la taximetrist) fie că au de plătit 30 sau 300 de lei, iar asta demonstrează că oamenii tolerează activitate economică fără reguli sub pretextul: „toți vor să mănânce”.

Hai, spune și tu:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *