Moldovenii față în față cu referendumurile

De la independență încoace cetățenii moldoveni au participat la 3 referendumuri: în 1994, 1999 și 2010. La acest consultări populare trebuie să mai adăugăm 2 referendumuri nerecunoscute de Chișinău, dar la care oamenii din zona respectivă au participat: cel din Transnistria din 2006 și referendumul din Găgăuzia din 2014.

Întrebarea la referendumul din 1994 a fost tare idioată. Defapt era un paragraf întreg care conținea mai multe afirmații și întrebări.

„Sunteți pentru ca Republica Moldova să se dezvolte ca un stat independent și unitar, în frontierele recunoscute în ziua proclamării suveranității Moldovei (23.06.1990), să promoveze o politică de neutralitate și să mențină relații economice reciproc avantajoase cu toate țările lumii și să garanteze cetățenilor săi drepturi egale, în conformitate cu normele dreptului internațional?”

Lumea a ieșit atunci la vot și peste 95% au spus „DA”. Referendumul a tăiat aripile unioniștilor basarabeni.

Peste 5 ani, în 1999, președintele Petru Lucinschi a vrut să-și consolideze puterea. De această dată întrebarea a fost mai bine formulată.

„Ați fi în favoarea modificării Constituției cu scopul de a instala un sistem prezidențial în Republica Moldova, în care președintele Republicii va fi responsabil pentru formarea și conducerea guvernului, precum și pentru rezultatele de guvernare a țării?”

Moldovenii au ieșit la vot, peste 768.000 au votat pentru(64%), aproximativ 428.000 au votat împotrivă, iar 192.000(!) de voturi au fost declarate nevalabile. Din referendum reieșea că ar trebui modificată Constituția conform cerințelor populare, doar că deputații comuniști și aderești de atunci au votat pentru modificarea Constituției exact invers, au scuipat pe votul cetățenilor și-au redus din atribuțiile președinției.

Următorul referendum pe care deja ni-l amintim cu toții este cel din 2010. La acest referendum întrebarea a fost clară, subiectul a fost simplu:
„Sunteți pentru modificarea Constituției care să permită alegerea Președintelui Republicii Moldova de către întreg poporul?” Evident, când îi pui pe moldoveni să răspundă la chestiuni concrete și să-și asume ceva aceștia se dau cu „xxx” la gard. Referendumul n-a trecut deoarece la vot au venit puțin peste 800.000 de oameni, iar pentru validare trebuiau vreo 900.000. Pentru comparație, de obicei la alegeri participă între 1.5-1.6 milioane de cetățeni.

Alte două referendumuri, concrete, dar fără efecte juridice s-au desfășurat în Transnistria și UTAG. Cei din Transnistria au avut 2 întrebări:

„1. Renunțare la independență și integrare potențială în viitor cu Republica Moldova
2. Independență și integrare potențială în viitor cu cu Rusia”

La prima întrebare din 310.000 de oameni care au participat la vot, 294.000 au votat împotriva renunțării la independență și potențială integrare cu Moldova, iar 10.000 au votat pentru. La întrebarea a doua peste 300.000 de cetățeni au votat pentru potențială integrare cu Rusia.

Referendumul din Găgăuzia, din 2014, a fost de fapt un antrenament pentru Igor Dodon și pentru unii membri din Partidul Democrat. Găgăuzia este un teritoriu mic, oameni destul de puțini. La referendum au participat puțin peste 70.000 de oameni din cei 150.000 de locuitori, adică câteva „cvartale” de la Botanica. Cetățenii au avut 3 întrebări:

„1. Pentru adoptarea proiectului de lege al UTA Găgăuzia cu privire la suspendarea statutului poporului Găgăuziei de autodeterminare în planul politicii externe
2. Pentru aderarea Moldovei la Uniunea Vamală (Rusia-Belarus-Kazahstan)
3. Pentru aderarea Moldovei la Uniunea Europeană”

Din cei 70.000 care au participat la vot, 68.000 au spus că vor independență dacă Moldova nu va mai fi independentă, tot ei au votat pentru aderarea la Uniunea Vamala, iar din cei 70.000 pentru aderarea la UE au votat 1700, iar peste 66.000 împotrivă.

Organizatorii referendumului din Găgăuzia, într-o țară normală, erau reținuți și deferiți justiției, dar… ce să-i faci, n-ai ce să-i faci.

Ce putem spune, așteptăm cu interes discuțiile despre următorul referendum

Hai, spune și tu:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *