O lebădă neagră la orizont

Alegerile directe pentru președinte, arestarea lui Vlad Filat, dispariția unui miliard USD din băncile moldovenești sunt Lebede Negre. Termenul de Lebădă Neagră a fost lansat de Nassim Nicholas Taleb pentru a descrie evenimente care au impact major, dar care până a se produce sunt considerate de cei mai mulți ca foarte puțin probabile sau chiar imposibile. Autorul ne exemplifică în carte despre convingerea europenilor precum că toate lebedele sunt albe, dar descoperirea Australiei și identificarea pe continent a primei lebăde neagre a demolat acesată convingere de sute de ani. Impactul unei Lebede Negre este radical și în ciuda cazului absolut izolat natura umană ne face post-factum să născocim explicații pentru eveniment după ce acesta s-a întâmplat.

Bănuiesc că următoarea Lebădă Neagră căreia majoritatea îi subestimează impactul este schimbarea sistemului electoral. Chiar dacă PD a inițiat dezbaterea și propun modificarea legii, de unde garanția că vor fi beneficiari absoluți? Înțelegem cu toții că democrații n-ar încerca reformarea sistemului fără anumite calcule, dar să vedem în care circumscripție ar candida Țuțu, „borsetka” sau chiar Plahotniuc. Gândiți-vă că Plahotniuc pierde în colegiul în care candidează, un astfel de „fail” l-ar face de râsul găinilor. Victoria președintelui PD în orice circumscripție n-ar fi la fel de răsunătoare ca respingerea acestuia de către votanți, dar dacă e votat și obține mandat popular, atunci aceasta e decizia populației din regiunea respectivă, astfel de „lider” își doresc.

În alegeri uninominale ar avea mai multe șanse cei cu bani și cu acoperire mediatică, dar de ce scoatem din calcul antiratingul PD-ului și dorință sinceră a multor oameni de a scoate acest partid de pe arena politică? Atât votul pentru Dodon cât și cel pentru Maia Sandu a fost un vot anti-PD. De ce lideri onești, oameni care au o reputație bună n-ar candida și accede în viitorul Parlament pe o platformă anti-pede, anti-corupție și să promoveze proiecte de legi care în interesul cetățenilor? Un astfel de exercițiu solicită mai mult efort intelectual și oameni care să-și păstreze integritatea inclusiv după ce au obținut mandatul, dar oare nu așa ar trebui să fie deputații indiferent de modul în care sunt aleși?

Au democrații 51 de personalități votabile, care să obțină majoritatea în circumscripții? PD a forțat odată primarii în alegerile pentru președinte și au văzut cât de tare poți s-o încasezi când oamenii pur și simplu nu te vor. N-au permis transformarea eșecului în rezultat electoral, dar pietrele sunt în ograda lor.

În altă ordine de idei poate votanții au uitat, dar ambasadorii UE își amintesc angajamentul lui Vlad Plahotniuc că un pro-rus nu va ajunge președinte, iar Igor Dodon a ajuns șef de stat cu concursul televiziunilor lui Plahotniuc. Rapoartele media se păstrează. Cel mai probabil acesta este motivul pentru care europenii n-au arătat nici un fel de susținere Moldovei în recentul scandal diplomatic pornit de Candu și Filip cu Federația Rusă, dar acesta este alt subiect.

În final, dacă decizia de a trece la uninominal se va lua doar în baza pseudo-sondajelor Intellect Group, a propagandei de la TV și în baza câtorva beneficii personale pentru unii deputați și nimeni nu protestează în fața caselor respectivilor parlamentari, atunci concluzia logică este că populația acceptă și merită astfel de politicieni.

Greșesc undeva?

Hai, spune și tu:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *