Scurta teoremă a intermediarilor

Intermediarii sunt profitori sau mediatori de bună credință în „medierea” făcută. Intermediarii ajung să însușească atât caracteristicile pozitive cât și cele negative ale bișnițarilor și speculatorilor. Să luăm câteva exemple practice.

Intermediarii din agricultură sunt cei care duc strugurii, cartofii, roșiile, etc, de la agricultor, de pe câmp până aproape de casa cumpărătorului. Intermediarii din agricultură sunt noduri importante și stăpâni de rețele. Toți sunt conștienți că agricultorul primește te miri ce pentru munca depusă un an întreg, iar cumpărătorul plătește prețuri prea mari pentru produse. Atât agricultorul cât și consumatorul final sunt pierzători în această ecuație, iar intermediarii sunt cei care mușcă cea mai mare parte a profitului. În altă ordine de idei fără intermediar legumele ar rămâne pe câmp, iar cumpărătorul ar căuta lihnit prin magazine.

Intermediarii din mass-media sunt portalurile care livrează cititorilor conținutul informațional. În mass-media este foarte mult copy-paste, astfel încât se creează impresia că jurnaliștii sunt producători industriali de gunoi informațional. Puțini jurnaliști crează conținut. Totuși conținutul autentic ajunge la cititori de pe platforme super cunoscute, acestea din urmă reușind să consume tot traficul, iar creatorul original are un număr relativ mic de cititori deoarece nu deține canele de promovare suficient de mari. Evident, în timp, creatorii buni sunt remarcați și cititorul preferă originalul în detrimentul copiilor. Oricum trebuie să ai destulă forță pentru a trece „rubiconul” și să fii observat de cititor, înainte ca traficul și titlul să-ți fie înghițit de intermediari. Pe de altă parte fără intermediari conținutul n-ar ajunge la un public suficient de mare.

Preoții se vor intermediari între credincios și divinitate. Este oarecum legitim rolul preoților până prin anul 1700-1800 când lumea nu știa să citească. În 1800 doar 10% din populația globului știa să citească ceea ce explică necesitatea unui cărturar care să explice ideile scrise în Biblie. La două sute de an distanță, raportul s-a inversat: 90% știu carte și doar 10% din populația globului nu știe de litere. În Moldova rata de alfabetizare este de 98%. Cunoașterea de carte le dădea preoților o mare putere asupra cunoștințelor și asupra oamenilor. Între timp, lumea a învățat a citi și înțelege „autonom” cele 10 porunci. Rolul bisericii, deși important, se diluează în societate.

Intermediarii exercitării puterii sunt miniștrii și deputații. Cetățenii îi votează oferindu-le dreptul să ia decizii. Parlamentarii și miniștrii intermediază deciziile dintre cetățeni, stat sau alte grupări de interese. Teoretic, scopul urmărit este binele comun. Ca orice categorie de intermediari, aceștia își vor partea lor. Am explicat mai sus cum își revendică intermediarii din agricultură partea lor din tort sau cum mănâncă traficul portalurile de preluat știri. În plus gândiți-vă la ce rămâne preotului după intermedierea legăturii dintre credincios și dumnezeu. De ce n-ar rămâne ceva și „demnitarului” în urma luării deciziilor ?

Acestea fiind spuse transpare ideea că soluția pentru multe probleme este eliminarea intermedierii clasice. Atât pentru consumator, cititor, credincios sau votant, sunt mult mai avantajoase „ieșirile la direct” către agricultor, producător de conținut și tot așa. Uneori e posibil direct, alteori – nu. Vreau să spune că cumpărătorul ar câștiga mai multă satisfacție dacă cumpăra direct de la producător, cititorii poate accesa direct site-ul care produce materiale quality, iar omul poate citi Biblia și se poate ruga în liniște la Dumnezeu.

Ce alte activități de mediere cunoașteți și cum pot fi optimizate acestea?

Hai, spune și tu:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *